Pentru iubitorii de conspirații, avem un subiect foarte interesant. De-a dreptul seducător. Ne cerem scuze dacă o parte dintre dumneavoastră îl știți deja.

Arborele Cosmic, sau Pomul Vieții este unul dintre cele mai bogate și mai răspândite simboluri ale creștinismului timpuriu. În general, interpretările acestui simbol se învârt în jurul ideii de Cosmos viu, în continuă regenerare. Pomul Vieții reprezintă viața în continuă evoluție, în ascensiune spre cer,dar mai reprezintă și caracterul ciclic al evoluției cosmice: moartea și regenerarea.




Cu rădăcinile înfipte în pământ și crengile înălțate spre cer, Pomul Vieții este un simbol al legăturilor ce se stabilesc între Pământ și Cer. În acest sens, Pomul are caracterul unui centru. Seva Pomului este chiar roua cerească, iar fructele lui, inaccesibile muritorilor, transmit o mică parte din nemurire.

Totuși, amatorii de senzațional conspirativ spun că acest Pom al Vieții nu este deloc numai un simbol, ci chiar a existat. Acesta era un organism gigantesc ce ocupa în întregime Pământul, iar din trupul lui ar fi luat naștere întreaga lume materială. Acest copac imens a fost centrul lumii căreia i-a dat viață și pe care o și menținea.

O posibilă explicație

Pe Glob mai există doar vreo câțiva copaci uriași care sunt protejați de lege. E firesc să ne întrebăm de ce nu avem păduri întregi de astfel de copaci? Copaci precum Măslinii Pitici din Salento ajung și până la 500-1000 de ani, Baobabul pana la 4000 de ani, arborii Sequoia au o înălțime care depășește lejer 100 de metri, având în diametru 30-40 de metri , iar vârsta lor poate atinge și 5000 de ani. De ce nu sunt protejate păduri întregi de astfel de copaci? Unde au dispărut acești copaci, unde a dispărut sămânța lor?

La Poli, echipele de cercetători au găsit o însemnată cantitate de apă dulce, concentrată în ghețuri. De unde provine această apă dulce din mijlocul Oceanului Înghețat al Nordului? Rezultatele cercetărilor au mai arătat că această apă dulce congelată conține un procentaj extrem de mare de dioxid de carbon.

Acest dioxid de carbon ar putea proveni dintr-un foc mare de proporții catastrofale care a cuprins tot Globul. Concluziile cercetătorilor au fost că incendiile au distrus 99% din biosfera Pământului iar ghețurile polare ar fi compuse din apă și resturi de organisme arse.

Rețeaua copacilor

Într-adevar, s-au și tăiat mulți copaci giganți. De exemplu, în California anilor 1880-1920, defrișările au fost masive. De ce s-au tăiat tocmai acei copaci uriași? Materialismul nebun de care suferă omul în general a fost de vină? Sau poate altceva? Mergând pe firul conspirației, nu pentru construcții au fost tăiați acești arbori, ci pentru a stopa accesul oamenilor la adevarata lor istorie

arborii de siliciu

Defrișări în California

Ce legatură au copacii cu istoria? Se spune că arborii comunică și că ar fi depozitarii tuturor informațiilor legate de istoria Planetei. Ei ar stoca informațiile în fibrele lor de carbon.

Se crede că arborii sunt generatori de energie și că prin rețelele lor de rădăcini schimbă informații. Dacă ne gândim la ce aminteam la început despre simbolistica iudeo-creștină a Copacului Vieții, că el face legătura dintre
Cer și Pământ, această legătură este de nivel informațional, nu? La fel spun și legendele nordice despre Copacul Vieții, care la ei se cheamă Yggdrasil. În mitologia nordică, Yggdrasil este arborele gigantic al lumii, care face conexiunea între 9 lumi.

Descoperirile Suzannei Simard

arborii de siliciu

Dr. Suzanne Simard

Nu ar fi o teorie ciudată, sau trasă de păr. De exemplu,acum câțiva ani, o ecologistă pe nume Suzanne Simard, împreună cu echipa sa de la Universitatea British Columbia au descoperit că arborii și plantele pot interacționa intre ele.

Ei au descoperit o rețea subterană de ciuperci care poate conecta copacii și plantele dintr-un ecosistem. Această rețea simbiotică permite împărțirea nutrienților.

Iată ce declară cercetătoarea:

„Copacii bătrâni îi subvenționează cu nutrienți pe cei tineri, prin intermediul rețelelor de ciuperci. Fără aceast ajutor, cele mai multe plante tinere nu ar putea supraviețui.”

Suzanne Simard a fost reușit să facă această descoperire prin observarea unor straturi subțiri din fire albe și galbene fungice luminoase pe solul pădurii. S-a observat că ciupercile transportă și distribuie efectiv carbonul, apa și substanțele nutritive între arbori, în funcție de nevoile acestora.

În mijlocul rețelei de ciuperci dintr-o pădure se afla „Copacii-Mamă” – adică acei copaci mari și vârstnici, care se ridică deasupra pădurii, așa cum apar ei redați în filmul „Avatar„. „Copacii-mamă” sunt conectați la toți ceilalți copaci din pădure prin rețeaua de fire fungice, și pot gestiona resursele întregii comunități de plante.

arborii de siliciu

O redare a descoperirilor realizate de echipa Suzannei Simard

Studiile Suzannei Simard demonstreaza că, atunci când un „Copac-Mamă” este tăiat, rata de supraviețuire a celor mai tineri membri ai pădurii scade substanțial.

Filmul „Avatar”

Că tot a venit vorba de filmul „Avatar„, amintesc un pic și de fanteziile de acolo. Regnul vegetal de pe planeta Pandora a format conexiuni electrochimice între rădăcini, jucând rolul unor neuroni ce formează un adevărat creier pe întreg cuprinsul planetei. Acel creier este foarte sensibil și inteligent, constituind chiar conștiința planetei. Oamenii albaștri, numiți ‘Na’vi’, sunt de asemenea conectați în rețeaua rădăcinilor. Ei trăiesc în armonie totală cu mediul înconjurător și ei știu că totul este interconectat și parte integrantă din Conștiința unificată. De asemenea, acea conexiune îi putea ajuta să se și vindece.

arborii de siliciu

Scena din filmul Avatar

Multe idei din „Avatar” au venit pe filieră mitologică. Multe legende vorbesc despre o „Epocă de Aur” a Pământului când întreaga planetă era luxuriantă iar oamenii trăiau în armonie cu mediul înconjurător.

Nu exista foamete ori sărăcie deoarece oamenii se hrăneau cu fructe ce creșteau abundent prin arborii pădurilor. Acești arbori acopereau majoritatea planetei. Din această cauză, vremea era stabilă și nu existau anotimpuri, iar pământul avea o altă axă de rotire.

Pietrificarea arborilor primordiali

Miturile omenirii vorbesc despre animale, pești și frunze pietrificate în roci antice. Paleontologii au descoperit o mulțime de fosile ale viețuitoarelor din vremurile vechi, începând de la cele mai mici vietăți, până la dinozauri. Muzeele sunt ticsite cu asemenea exponate. Pe această logică, e firesc să ne întrebăm dacă nu avem asemenea resturi pietrificate și din marii arbori ai Pământului.

Există asemenea copaci pietrificați în Arizona. Acolo, în mijlocul deșertului, este un muzeu în aer liber, numit „Parcul Național Pădurea Pietrificată” („Petrified Forest National Parc”).

arborii de siliciu

Parcul Național Pădurea Pietrificată din Arizona

De altfel, există asemenea mostre de copaci pietrificați peste tot în lume, în bazine geologice din Franța, Italia, Cehia, Grecia, Belgia, Ucraina. Pădurea din Grecia este situată în insula Lesbos în zona Eressos. Are o vârstă estimată la 20 milioane de ani, când zona a suferit o puternică activitate vulcanică. Bulgarii se laudă și ei cu o așa pădure în zona Varna (de fapt nu este o pădure pietrificată adevărată ci un alt fenomen geologic…).

De asemenea, găsim lemn pietrificat în Australia, în Canada, India, Thailanda, Argentina sau Noua Zeelandă.

Și în România se găsesc destul de des fragmente și trunchiuri pietrificate, transformate în agat, cuarț sau opal, fără a forma însă o pădure de dimensiunea celei din Arizona. Aceste resturi pot fi găsite în zonele cu foste activități vulcanice și postvulcanice, mai ales în zone ca Harghita, Covasna, Hunedoara sau Munții Apuseni.

De asemenea, la noi in țară există și așa numita „Pădure împietrită” din Banat. Mai exact, această pădure este localizată în zona Poienii Lupului, locul unde are loc celebrul festival de jazz de la Gărâna (Caraș-Severin). Este primul muzeu în aer liber din ţară în care sunt expuşi arbori fosilizaţi, vechi de până la 18 milioane de ani.

arborii de siliciu

Geologul Tiberiu Stoia

Iniţiatorul acestui proiect este inginerul geolog Tiberiu Stoia. El este un mare colecţionar de roci, minerale şi pietre semipreţioase. Cel mai nou hobby al său este acela de a străbate munţii din România în căutare de lemne pietrificate, vechi de milioane de ani.

Dar cel mai spectaculos rămâne parcul din Arizona. El datează din Triasic, însumând frumoasa vârstă de 200 milioane de ani.

Ce spune teoria oficială despre pietrificare

Se presupune că arborii pietrificați (arborii de siliciu) nu s-au născut, n-au trăit și n-au murit pe locurile unde se găsesc astăzi, ci au fost cărați de aluviuni. Ca dovadă, trunchiurile sunt ciunțite, lipsindu-le ramurile, rădăcinile și o mare parte din scoarță. De asemenea, nu s-a găsit nici o urmă fosilă a frunzelor lor, în timp ce peste 30 de specii de plante foarte fragile, care trăiau în regiunile mlăștinoase ale acelor epoci, au fost găsite fosilizate.Teoria clasică este ca acestea s-ar fi pietrificat în mii sau milioane de ani datorită condițiilor de mediu.

Un ghid al parcului vă va spune că acolo, în urmă cu 225 de milioane de ani, era un climat tropical și totul era acoperit de păduri. O mare inundație a doborât copacii imenși cu diametrul de peste 2 m și înălțime de peste 60 m, care apoi au fost acoperiți de lava vulcanilor. Procesul de fosilizare a transformat imenșii copaci în rocă. Procesul de fosilizare s-a petrecut în subteran, unde lemnul este acoperit de sedimente sau de cenușă vulcanică.




În conditii obișnuite lemnul ar fi trecut prin descompunerea aerobă. Însă, datorită sărurilor minerale în care a predominat siliciul, lemnul s-a impregnat, mineralizându-se. Ca urmare, ipoteza cea mai plauzibilă pare a fi cea a infiltrației apei cu săruri minerale care au înlocuit aerul aflat în spațiile din țesutul lemnos. Cel care a contribuit în cea mai mare măsură la pietrificare a fost, în acest caz, oxidul de siliciu, a cărui culoare, albă la început, a fost alterată apoi de diferiți alți oxizi, în roșu, brun și galben, cu o splendidă gamă de nuanțe.

Combinația de diferite săruri a dat naștere unui adevărat curcubeu, specific pădurilor pietrificate din Arizona. În milioane de ani materia organică din lemn este înlocuită treptat cu minerale, păstrându-se însă forma și aspectul original al lemnului. În unele cazuri, înlocuirea este perfectă, încât atât structura internă, cât şi cea externă sunt perfect reprezentate. Ulterior, pădurea a fost acoperită de un strat de sedimente roșii și galbene, dar vântul și apa le-au înlăturat dezvelind ceea ce se vede astăzi.

Lemnul pietrificat păstreaza structura inițială a trunchiului copacului, cu toate detaliile sale, până la nivel microscopic. Se pot observa cu ușurință inelele anuale și desenul original format de ele. Aspectul copacilor este atât de bine păstrat încât numai diferența foarte mare de greutate te convinge că nu ridici o bucată de lemn.

O altă teorie spune că acești arbori pietrificați s-au format mult mai rapid, teorie dovedită în mai 1980, odată cu erupția vulcanului Saint Helen, din statul Washinghton. Această erupție a doborât milioane de copaci, a topit zăpezi, ghețari și a provocat ploi torențiale.Torentele formate au cărat buștenii respectivi în Lacul Spirit,unde i-a îngrămadit în straturi plutitoare. Rădăcinile copacilor au absorbit apa și au făcut ca trunchirile să plutească vertical, apoi s-au scufundat în această poziție,fiind acoperiți rapid de cenușa vulcanică și sedimente. Geologii au descoperit că datorită apei fierbinți bogate în minerale ce se găsește în izvoarele din jur s-a reușit să se pietrifice o bucată de lemn într-un interval de doar un an…

Pădurea Pietrificată din Arizona cuprinde patru areale de vechi păduri pietrificate, respectiv:

1. Blue Mesa Forest (Pădurea Platoului Albastru)
2. Jasper Forest (Pădurea de Jasp; jaspul fiind o piatră semipreţioasă, variat colorată)
3. Crystal Forest (Pădurea de Cristal)
4. Rainbow Forest (Pădurea Curcubeului).

În plus, în zonă se află şi Black Forest (Pădurea Neagră), un areal de coline modelate de apă și vânt, culminând cu stanca Pilot Rock (1.900 m).

Ce spune teoria conspirativă despre pietrificare

Cred că denumirea celor patru areale de păduri din Arizona v-a amintit de pădurile fermecate din basme…

Aici intervin ideile conspirative care spun că, de fapt, acei copaci nu sunt fosilizați, așa cum spun teoriile oficiale. Că nu poate deveni carbonul piatră prețioasă, decât prin magie.

Teoria conspirației spune că procesul fosilizării nu are loc oricum, ci are loc atunci când un organism este pietrificat în condiții particulare, fiind în mod brusc acoperit cu pământ sau substanțe minerale care îi împiedică descompunerea. De obicei, în timpul cataclismelor se produc pietrificările. Condiții precum erupțiile vulcanice, ploaia cu pământ, cutremure, tzunami, transformă țesuturile organice prin presare, acoperire sau înghițire, în siliciu, în piatră.

Teoria conspirației spune că această idee cu fosilizarea este o absurditate și a fost inventată pentru a ascunde adevărul conform căruia un țesut organic nu se poate transforma în siliciu decât prin magie absolută sau în condiția în care el însuși este de siliciu sau are la bază siliciu. Un corp organic nu se va transforma niciodată în piatră, iar conform acestei teorii, rezultă că arborii pietrificați din Arizona, chiar au fost din siliciu la originea lor, nu sunt simple fosile.

Nu este posibil ca o bucată de lemn să devină piatră prețioasă sau semiprețioasă. Un alt amănunt care într-adevăr, se observă ușor în Arizona, este acela că arborii de siliciu nu au fost rupți, dislocați sau distruși. Arborii de siliciu par a fi cu toții tăiați cu multă precizie în bucăți. Întrebarea ar fi cu ce utilaje, de către cine și în ce scop… Dar să nu ne afundam prea mult în nebuloase.

arborii de siliciu

Petrified Forest National Parc – copac ce într-adevăr arată ca fiind feliat de un utilaj

Acesti arbori pietrificați din Arizona sunt destul de mici. Bucățile nu depășesc mai mult de 7 metri fiecare. Nu se pot compara cu uriașele Sequoia ale Californiei. Astfel, acele cioturi, sunt din ramurile presupușilor gigantești copaci de siliciu ai Terrei.

Aici, teoria conspirației specifică ceva interesant, și anume că nu trebuie să ne imaginam copaci din piatră. Pe vremea când acești copaci erau vii, nu erau din piatra pe care o vedem azi la ei. De exemplu, la baza materiei existente în timpurile noastre, stă carbonul. Dar asta nu înseamnă că noi suntem niște corpuri făcute din cărbune.

Tot așa și cu arborii de siliciu. Ei aveau corpuri la baza cărora stătea siliciul, un component particular care face corpurile să fie durabile, perfecte, care puteau trăi milenii întregi. Deci, toate fosilele de animale și plante fosilizate ale trecutului au devenit pietre pentru că ele aveau la bază siliciul, iar focul cu care a fost distrusă această antică generație i-a transformat în ceea ce erau la bază: SiO2.

Turnul Diavolului

Arborii de siliciu erau cu adevărat gigantici. Erau atât de uriași, încât marii Sequoia americani, în comparație cu ei, nu sunt decât un fel de arbuști. Dar dacă acele bucăți din Parcul din Arizona sunt doar rămurelele, unde le este trunchiul?

De exemplu, uitați cum arată muntele „Turnul Diavolului” („Devils Tower”).

arborii de siliciu

Turnul Diavolului

Oficial, acesta s-a format acum 200 de milioane de ani din fuziunea magmei venită din profunzimea pământului. Teoria oficială spune că acest munte a fost un vulcan activ, având în miezul său un horn prin care ieșea lava din bazalt. Cu mii de ani în urmă, cand erupțiile au încetat, lava s-a întărit în horn. Ulterior, vântul și apa din ploi au erodat puțin câte puțin vulcanul din care a rămas doar lava solidă din horn, formând un turn cu pereții striati. Muntele „Turnul Diavolului” a fost declarat monument național în 1906, de către președintele Theodore Roosevelt, muntele fiind primul loc de pe teritoriul Americii care a primit această titulatură.

Dar coloanele sale hexagonale de granit sunt absolut curioase.

arborii de siliciu

Turnul Diavolului – detaliu

Aceste tipuri de formațiuni sunt considerate roci vulcanice, din care au luat naștere roci precum bazaltul, una din cele mai dure și mai puternice pietre. Dar, bazaltul este o rocă vulcanică bazică, ce ia naștere prin erupția unui vulcan, din lava fluidă care a ajuns la suprafața pământului, răcindu-se relativ repede. În mod obișnuit bazaltul este cenușiu închis cu nuanțe de negru, apărând ca o masă cu granulație fină, uneori cu incluziuni de roci de o culoare diferită. Această granulație fină a bazaltului este determinată de procesul de răcire relativ rapid a lavei, iar în cazul unei răciri mai lente se formează coloanele de bazalt hexagonale.

arborii de siliciu

Turnul Diavolului -coloane hexagonale suple, elegante, perfecte care nu ar putea proveni din curgerea haotica a lavei

Neoficial… e de povestit. Teoria conspirativă nu e de acord cu descrierea fuziunii de magmă care se aliniaza în coloane perfect hexagonale. Mai ales că hexagoanele sunt perfecte și aliniate la milimetru! În nici un caz lava nu poate lăsa asemenea tipare perfecte. Teoria spune că activitatea vulcanică nu crează niciodată structuri macrocristaline din siliciu, ci doar structuri magmatice, evident din lava solidificată la răcire. Iată cum arată cu adevărat lava vulcanică fluidă și câteva forme ale sale, la răcire:

Hexagoanele de siliciu versus lava

Hexagoanele de siliciu versus lava

arborii de siliciu

Lava solidificată

Hexagonul este un laitmotiv în natură. Fulgii de nea sunt hexagonali, albinele fac fagurii în forme perfect hexagonale. Secțiunea transversală a rădăcinilor, a frunzelor, a tulpinei plantelor dezvălui forme hexagonale.

Fibrele coloanelor muntelui sunt perfect aliniate, proporționale pe toată lungimea lor de 380 de metri și sunt în strânsă corelare unele cu altele. Coloanele nu sunt lipite una de alta, ci fiecare este învelită într-o specie de membrană care se exfoliază, iar din această cauza, unele fibrele cad.

Aceste coloane nu pică perpendicular pe pământ, ci se îndoaie gradual, pentru a se transforma într-un sistem de rădăcini, așa cum se întâmplă cu tulpina oricărui arbore de astăzi. Iată mai jos, ca exemplu, felul în care arată la bază „Turnul Diavolului”:

arborii de siliciu

Turnul Diavolului – detaliu

De curând s-a descoperit că sub „Turnul Diavolului” chiar există un sistem de rădăcini, și că aceste teorii ale conspirației nu sunt chiar simple speculații…

arborii de siliciu

Sistemul de rădăcini descoperit sub Turnul Diavolului

Oamenii de știință de la „Departamentul de Parcuri de stat din Wyoming” efectuau lecturi seismice fotografice sub turn, când au descoperit un sistem de rădăcini incredibil de mare, chiar sub turn. Departamentul de parcuri a lansat o declarație spunând:

„Am descoperit ceea ce pare a fi un sistem rădăcini uriaș care pornește chiar de la baza Turnului Diavolului. Sistemul de rădăcini a fost măsurat la o adâncime de 4 mile si pe o lățime de 7 mile. Încă mai facem teste pentru a demonstra că acesta este de fapt un sistem de rădăcini și nu o coincidență”.

Având în vedere faptul că acest munte, presupus a fi buturuga unui copac imens de siliciu, măsoară la bază 300 de metri, oamenii de știință au calculat înălțimea sa. Aceasta bate spre șase kilometri.

Minunatele buturugi de siliciu din lume

Arborii de siliciu care au fost tăiați

Pe Pământ există o mulțime de astfel de buturugi de siliciu! De exemplu „Reciful de bazalt” din Irlanda, cu magnificele sale coloane de bazalt hexagonale. Sunt identice cu cele ale „Turnului Diavolului”, numai că acestea vin direct din mare, fiindcă această plantă a crescut exact pe malul ei. Numără în jur de 40 de mii de coloane hexagonale.

arborii de siliciu

Reciful din Irlanda

Există mii de fotografii cu cioturi de copaci de siliciu pe internet. Oricine le poate găsi! De pildă, am căutat
după cuvinte cheie precum „basalt hexagonal formations” și „formațiuni hexagonale bazaltice” și am găsit o tonă de imagini absolut fabuloase!

O altă minunăție a timpurilor antice este cel mai mare lac sărat al planetei, situat pe teritoriul Boliviei. Fundul său este format din mii de hexagoane. Aceste hexagoane se pot vedea chiar și atunci când ploile le umplu cu apă, dar mai ales când apa se evaporă și rămân doar ele. Acest lac are 10.000 de kilometri pătrați. Vă imaginați că înălțimea arborelui din care acea buturugă provine era absolut colosală!

arborii de siliciu

Salar de Uyuni, Bolivia

Dacă ne întoarcem puțin la „Turnul Diavolului”, trebuie specificat, că, văzut de sus, are suprafața plată. Oficial, acești munți, au numele spaniol de „Mesa”, adica „Masă”, tocmai pentru că vârful lor e plat.

Neoficial, acești munți sunt plați pentru că au fost tăiați. Pietrele de la poalele sale sunt de fapt grămezi de talaș. Talașul e format din subsțante organice pe bază de siliciu. Aceasta este proba că acești copaci (pe care știința oficială îi numește munți) au fost aleși în mod intenționat să fie tăiați.

arborii de siliciu

Turnul Diavolului, vedere de sus

În fotografia de mai jos, trunchiul arborelui care trăia în Africa de Sud are un diametru de 3 kilometri. Dacă am face calculul pentru a afla înălțimea sa, am obține impresionanta cifră de 60 de kilometri. Ar fi încăput un întreg oraș dein zilele noastre numai pe o singură ramură.

arborii de siliciu

Table Mountain sau Mesa, Cape Town

Aceste trunchiuri gigantice numite „Mesa” erau arbori unici, cei mai buni și mai frumoși dintre arborii de siliciu, și din cauza faptului că trebuiau să dispară, au fost aleși pentru a fi tăiați. Toate celelalte păduri ale Terrei au fost distruse de o undă de impact super puternică,la fel ca în Tunguska.

Arborii de siliciu care au fost rupți

Până acum am văzut doar cioturile cu vârful plat din arborii de siliciu. Dar cum arată un copac care nu a fost tăiat, ci rupt?

Probabil aceste forme stranii de mai jos, sunt viețuitoare și plante de existența cărora nu am auzit nicicând. Poate frumoșii trovanți (sau „bălătruci”; li se mai zice si „pietre care cresc” pentru că își schimbă forma) sunt de fapt fructele copacilor giganți de siliciu, de ce nu?

arborii de siliciu

Trovanți

După tăierea acelor arbori imenși, e clar că a rămas după ei o uriașă cantitate de lemn de siliciu. Se pare că avem sub ochi cantitatea imensa de „talaș” transformat în nisip, care a rămas după tăierea lor.

arborii de siliciu

Asemănări izbitoare între un copac rupt și un munte despre care presupunem că este unul dintre arborii de siliciu ai preistoriei

arborii de siliciu

IDEM

Arborii de siliciu cu trunchiuri rupte există și în Transilvania. Cele mai impresionante sunt trunchiurile de granit ale Detunatelor din Munții Apuseni: Detunata Flocoasă și Detunata Goală, în care se observă cum acel arbore a fost frânt, iar resturile sale au umplut muntele cu pietre hexagonale de granit. Doar partea rămasă în picioare ajunge până spre 1300 de metri…

arborii de siliciu

Detunatele, România_aduc destul de bine cu niște imense trunchiuri rupte

În ultimele două fotografii se vede cum arborele a fost rupt. În antepenultima, fibrele sale s-au îndoit în locul în care au fost rupte, în ultima se vede cum trunchiul stă perpendicular pe fibrele rămase în picioare, iar la bază s-au împraștiat toate fibrele care au sărit prin ruperea sa.

La noi în țară există multe asemenea trunchiuri. Pentru cei care vor sa caute imagini suplimantare: Rezervația Coloanele de la Limpedea – Baia Mare, Bucium-Cerbu – Alba Iulia, Lespezi Igniș – Baia Mare, Ilba-Ciocârlău – Baia Mare.

arborii de siliciu

Rezervația Rozeta de Piatră Ilba, Ciocârlău

Tot din epoca aceasta de siliciu, provine și multimea de pietre colorate, care mai de care mai stranie ca forme și culori. Acestea pot fi fructe, flori, rădăcini, frunze sau bucăți ale miilor de organisme vii ale trecutului. Iata cateva dintre ele:

arborii de siliciu

Potențiale fructe, flori, rădăcini, frunze sau bucăți ale miilor de organisme vii ale trecutului

Siliciul

Cred că pe parcursul expuenrii v-a trecut prin minte zona „Silicon Valley” (Valea de Siliciu). Știm că acolo este locul în care se găsesc concentrate sediile celor mai importante companii ale lumii, iar numele ei derivă de la siliciu. Siliciul este perfect pentru stocarea și procesarea datelor.

Chip-ul computerelor este făcut din siliciu pentru că are capacitatea de a stoca mii de date. Quarțul este un silicat care este format din siliciu pur, iar cristalele sale sunt utilizate pentru diferite vindecări în multe cercuri „New Age”. Este vorba despre multe variante de quarț, dar quarțul pur este recunoscut ca maestru al vindecărilor pentru că poate debloca boli psihologice ereditare.

Mai adineaori aminteam de filmul „Avatar”, despre cum este înfățișat acolo că nativii lumii pierdute comunicau cu arborii de siliciu, acei spectaculoși arbori, care le furnizau informații miraculoase și erau în măsură să le și vindece corpul fizic. Acum, corelând arborie de siliciu din film cu arborii de siliciu de pe Terra, si cu faptul ca siliciul stochează mii de date, imaginati-vă câte informații putea să stocheze un copac ce avea în compoziție siliciu!

Peșterile

„Pomul Vieții”, acest organism gigantic, avea cel mai mare sistem de rădăcini ocupând întreg pământul. Ceea ce noi credem că este un sistem de peșteri subpământene, în realitate este urma unui imens sistem de rădăcini care au aparținut acestui imens copac din care a luat naștere viața materială.

Peșterile se găsesc cu miile pe tot Globul și marea lor majoritate poartă amprentele exploatărilor miniere antice. Rădăcinile copacilor de siliciu nu sunt diferite de cele ale copacilor de carbon, din ziua de astăzi. Forma și modul lor de a se extinde era identic. Singurele diferențe dintre ele sunt natura diferită a materiei din care sunt formate și mărimea lor.

Toate aceste coridoare, peșteri sau tuneluri, erau ticsite de cristale și de pietre prețioase. În momentul în care arborii de siliciu au fost tăiați, rădăcinile lor s-au „uscat” devenind aceste minunate pietre.

Arborii de siliciu aveau rădăcini ce comunicau între ele ca un imens organism care ocrotea și menținea viața, iar ele însele erau pietrele prețioase și semiprețioase care împânzeau pământul.

Pe Pământ mai există încă peșteri în care se găsesc diferite tipuri de cristale destul de mici și firave, restul fiind exploatate.

arborii de siliciu

Peștera cu Cristale de la Naica, Mexic

Dar sunt câteva foarte rare și de excepție. Este vorba despre Peștera cu Cristale de la Naica, în Mexic, care ne permite să admirăm încă o dată minunatele coloane hexagonale, numai că de aceata data ele se găsesc în pământ. Aceste cristale au 12 m lungime și sunt toate coloane perfect șlefuite cu forme hexagoale. Nici o coloană nu este întreagă, iar datorită faptului că sunt toate rupte, prăbușite una peste alta, nu s-a reușit să se aproximeze care era cu adevărat mărimea lor naturală. Peștera este pe cale de dispariție, existând riscul prăbușirii. În interior umiditatea depășește 90 %, iar temperatura este de 40 de grade celsius.

Peșterile și întreg subsolul pământului au fost golite de bogățiile pe care le conțineau. În 90% din cazuri, acestea au pe lângă ele diferite mine închise. Adevărul este că arborii de siliciu, prin dispariția lor, au lăsat în urmă cea mai mare frumusețe și bogătie pe care materia o putea manifesta.

Teoria aceasta despre arborii de siliciu, ne face sa visăm cu ochii deschiși la o lume de basm, în care pădurile de cleștar, de smarald, de safir, existau aevea, fiind realitatea unui Pământ bogat și extrem de frumos…

Deșertul

Toate aceste buturugi care au mai ramas din arborii de siliciu, toate aceste păduri pietrificate, sunt acum în zone deșertice, fiind înconjurate de munți de nisip. De unde vine acest nisip din moment ce aceste locuri nu au nici un fel de legătură cu oceanul?

arborii de siliciu

Valea Goblin (Goblin Valley), USA

Nisipul este format în principal din siliciu și din diferite alte materiale pe bază de quarț. Când tai un copac, din el sare o mulțime de rumeguș fin care zboară în apropiere, sau se așează la rădăcinile sale Așa și cu arborii de siliciu… Nisipul nu s-a format în mod natural, pentru că el are la bază siliciu și alte componente care au zburat în momentul în care arborii de siliciu erau tăiați.

Cine, cum, de ce a tăiat arborii de siliciu?

V-ați înterbat deja toate astea pe parcursul lecturii. Probabil într-un alt articol vom detalia… Ideea este că Pământul a fost spoliat de bogății și înrobit de alte nații extraterestre malefice. Se spune că ei ne controlează în continuare și nu vor să ne lase să aflăm adevăruri precum acesta cu arborii de siliciu.

După ce au luat tot ce puteau lua, tăind arborii de siliciu, răscolind pământurile și lăsând în urmă numai exploatări miniere toxice pe care noi le numim parcuri naționale, canioane și cratere, au dat aruncat planeta în aer pur și simplu. Legendele vorbesc de războaie barbare între zei.

Literatura antică abundă în referiri la arme de distrugere în masă, folosite de zeii primordiali. În general, știința oficială le consideră povești pur mitologice, fără nici o legătură cu tehnologia. Însă descoperirile arheologice ridică multe semne de întrebare… Sincer, e greu să acceptam că în vremuri greu de datat au existat războaie în care s-au folosit bombe atomice și cu neutroni, precum și alte tehnologii militare necunoscute…




E un subiect destul de controversat… Poate ne vom face curaj să îl abordam cu altă ocazie. Sincer, este foarte încâlcit și de obicei evităm astfel de subiecte.

Oricum, teoria cu arborii de siliciu e chiar seducătoare și pare foarte posibilă. Dumneavoastră ce credeți?

Surse

  • https://www.youtube.com/watch?v=UHkiZNT3cyE&app=desktop
  • https://www.scribd.com/document/352018185/Gabriela-Dobrescu-De-ce-nu-exista-paduri-si-munti-pe-pamant
  • https://www.facebook.com/casperplanet/posts/1576101252434637?hc_location=ufi
  • https://ro.wikipedia.org/wiki/Pomul_vie%C8%9Bii
  • https://ro.wikipedia.org/wiki/Yggdrasil
  • https://www.daoism.ro/copacii-comunica-unul-cu-celalalt/
  • https://www.revistadinlemn.ro/2016/08/15/uimitorul-lemn-pietrificat/
  • http://fosilemineraleroci.blogspot.ro/2011/04/paduri-pietrificate.html
  • https://ro.wikipedia.org/wiki/Turnul_Diavolului
  • http://adevarul.ro/locale/timisoara/foto-copaci-18-milioane-ani-padurea-impietrita-banat-1_53d200c20d133766a8b93aa5/index.html