Când vine vorba de mistere ale deşertului, realizăm că aceste zone aride de pe glob sunt locul unora dintre cele mai mari mistere ale omenirii. Oraşe moarte, ruine fără istorie, monumente ce fac dovada cunoştinţelor extrem de avansate ale anticilor, relicve are nu ar trebui să fie posibile, explozii din spaţiu – acestea sunt doar câteva dintre ghicitorile deşertului care încă îşi aşteaptă un răspuns.




O astfel de lista ar trebui, în mod normal, să includă zeci, dacă nu sute, de astfel de mistere. Am încercat însă să le selectăm pe cele care nouă ni s-au părut a fi cele mai interesante, însă promitem să revenim cu alte topuri similare în viitor.

5. Cercurile din deşertul Namibian

Cercurile din desertul Namibian

Deşertul Namibian adăposteşte milioane de astfel de cercuri stranii. Conturul fiecărui cerc este delimitat perfect de vegetaţie înalta de aproximativ 20-30 de cm, însă nimic nu creşte în centru, nici măcar dacă pământul este fertilizat şi udat din abundenţă.

Misterul ce înconjoară originile acestor cercuri a inspirat în ultimii ani mai multe teorii, însă nici una nu s-a dovedit suficient de plauzibilă pentru a-i satisface pe cei ce studiază fenomenul. Printre cele mai vehiculate cauze posibile se numără activitatea termitelor, animale sălbatice care folosesc cercurile pentru a se “scălda” în nisip, plante toxice, ciuperci otrăvitoare ce distrug orice altă urmă de vegetaţie, gaz subteran, ori un nivel prea scăzut sau prea ridicat de nutrienţi în sol.

În timp ce marea majoritate a acestor cercuri se pot regăsi în deşertul Namibian, în mod inexplicabil acestea au început să se întindă şi pe o fâşie de aproximativ 1.800 de kilometri până în Cape Province, în Africa de Sud.

Faptul că formaţiunile nu se suprapun, pare să indice o oarecare legătură între ele, un fel de organizare sistematică. Cercurile au între 2 şi 20 de metri în diametru şi o “durata de viaţă” de până la 75 de ani, după care dispar la fel de brusc cum au apărut.

4. Mormântul misterios

Mormantul misterios

Valea Regilor, necropola unde au fost descoperite rămăşiţele regelui Tutankhamon, mai adăposteşte un mister vechi de peste 3.000 de ani.

În anul 2005 a fost găsită, în mod accidental, o cripta construită în totalitate din piatră de calcar. Cripta adăpostea nu mai puţin de 28 de vase imense şi 7 sarcofage. Toate sarcofagele erau sigilate cu mare atenţie, pictate cu chipuri galbene, însă nici unul nu conţinea rămăşiţe umane. În schimb, atât sarcofagele cât şi cele 28 de vase erau pline de bucăţi de lut, roci, pământ, lemn putrezit, rămăşiţe de materiale textile şi natron (o substanţă folosită de vechii egipteni pentru deshidratarea trupurilor celor decedaţi).

Care este misterul ce se ascunde în spatele mormântului? Să fi fost oare vorba despre o înmormântare falsă menită a păcăli pe cineva? A fost cumva o încercare de a induce în eroare jefuitorii de morminte? Dacă da, atunci se pare că întregul efort a fost în zadar deoarece, în mod ironic, mormântul pare să fie unul dintre puţinele morminte din Valea Regilor neatinse de hoţi. Iar dacă a fost vorba despre o încercare de a induce pe cineva în eroare, atunci ar fi trebuit să se găsească lucruri de valoare, sigilii regale, texte hieroglifice, inscripţii – elementele normale şi necesare pentru a face întregul proces cât mai veridic. Însă nu s-a găsit nimic.

Nici până în ziua de azi nu s-a putut explica de ce acele obiecte fără valoare au fost sigilate cu atât de mare atenţie (precum trupurile faraonilor) şi îngropate în marea necropolă rezervată doar regilor.

3. Strămoşul necunoscut

Stramosul necunoscut

În anul 2011 au fost descoperite în Kenya ceea ce se crede a fi cele mai vechi unelte de piatră descoperite până acum. S-a aproximat că cele 149 de artefacte au o “vârstă” de aproximativ 3.3 milioane de ani. Acest lucru le plasează într-o perioada în care nu ar fi trebui să existe nici un strămoş al omului modern.

Cele mai vechi fragmente umane descoperite înainte de 2011 au fost excavate în regiunea care mai târziu a primit denumirea de Omo şi au o vechime de aproximativ 195.000 de ani. Fragmentele osoase au fost atribuite lui Omo 1 (Omul 1) – primul om.

Însă uneltele descoperite în Kenya preced Omo 1 cu mai bine de 3.1 milioane de ani! Oricine ar fi construit acele unelte avea, în mod evident, capacitatea fizică şi mentală pentru a ciopli muchia unei pietre folosindu-se de o altă roca.

Cercetătorii nu pot oferi nici o explicaţie pentru vechimea uneltelor găsite în Kenya. Este foarte posibil să fie vorba despre o specie de umanoizi nedescoperită până astăzi, o specie care a trăit cu mult înaintea oricărui strămoş de-al nostru. De asemenea, este foarte posibil ca această specie neidentificată să nu aibă nimic în comun cu omul modern; să nu fie un strămoş direct al lui homo sapies.

2. Nabta Playa

Nabta Playa

Deşertul Sahara este locul unei construcţii monolitice mai veche decât Stonehenge cu cel puţin 1.000 de ani. Denumită Nabta Playa, sit-ul conţine un inel exterior format din pietre masive, cinci rânduri de dale (unele orizontale, altele verticale) şi posibil morminte. Pietrele cântăresc câteva tone fiecare iar mare parte dintre ele au o înălţime de peste 2.7 metri. O civilizaţie necunoscută din Epoca de Piatră este responsabilă pentru construcţia complexului acum aproximativ 6.500 de ani.

Pietrele de la Nabta Playa marchează solstiţiul de vara şi posibil sezonul ploios. Complexul a fost construit pe malul unui lac iar în timpul verii şi al toamnei este parţial scufundat în apă.

Cercetările arheologice au scos la iveală mai multe rămăşiţe animale (în special bovine) dar şi obiecte uzuale. Nu s-au găsit rămăşiţe umane.

Ce este interesant legat de Nabta Playa este faptul că, dacă complexul a fost într-adevăr construit acum 6.500 de ani, atunci civilizaţia responsabilă pentru ridicarea lui a precedat cu mult civilizaţia egipteană. Mai mult decât atât, aceştia trebuie să fi fost mult mai avansaţi decât s-a crezut până acum şi este foarte posibil să fi inspirat sau chiar să fi fost baza dinastiei faraonilor din Egipt,

1. Sticla deşertului

Sticla deşertului

Teste efectuate pe un scarab din sticlă colorată care a aparţinut regelui Tut, au arătat că bijuteria precede cea mai timpurie civilizaţie egipteană. Căutând răspunsuri, cercetătorii au descoperit o zona în deşertul Sahara unde acelaşi tip de sticlă luminează nisipul. Primul test atomic din New Mexico din 1945 a lăsat o amprenta similară în nisip.

Explozia atomică din New Mexico a lăsat urme subţiri de sticlă pe nisipul deşertului. Însă ceea ce cercetătorii au găsit în deşertul Sahara este cu mult mai impresionant deoarece anvergura formaţiunilor din sticlă eclipsează cu mult pe cele formate în urma exploziei din New Mexico.

Singurele posibile explicaţii ale fenomenului se rezumă la impactul cu un meteorit sau o creştere bruscă în temperatura aerului (o explozie). Deoarece cercetătorii nu au putut găsi nici o urmă a unui impact, aceştia s-au concentrat pe cea de-a două teorie.

Simulările pe calculator au arătat că, dacă o cometa s-ar fi dezintegrat şi ar fi explodat deasupra zonei respective, atunci căldura degajată ar fi fost de aproximativ 18.000 de grade Celsius. Datele obţinute în urma simulărilor pe calculator par să fie confirmate şi de informaţiile obţinute la faţa locului în urma unor teste efectuate asupra rămăşiţelor de zirconiu descoperite în zonă. Studiind gradul de degradare al zirconiului, cercetătorii au ajuns la concluzia că oricare ar fi cauzele formaţiunilor de sticlă din Sahara, nu ar fi putut fi de origine terestră.

Însă orice ar fi fost, acelaşi lucru a mai lovit planeta şi înainte. În SE Asiei se află o “câmpie de sticlă” ce se întinde pe o suprafaţă de cel puţin de 800 de kilometri pătraţi. Cercetările au arătat că sticla de aici s-a format acum aproximativ 800.000 de ani. Fenomenul care a condus la formarea sticlei a fost, fără doar şi poate, unul devastator.